Peter Frank: „Producția de conținut nu e același lucru cu a face jurnalism”

Peter Frank: „Producția de conținut nu e același lucru cu a face jurnalism”

Peter H. Frank este jurnalist american, autor, creator de conținut, editorialist, conferențiar, expert în comunicare internațională, marketing, mass-media și servicii financiare. Este absolvent al Universității Georgetown, iar timp de 12 ani a activat cu jurnalist economic pentru The New York Times, The Sun și The News Journal. A susţinut cursuri şi prelegeri pe teme precum operaţiunile bancare, dezvoltarea produsului, vânzările, marketingul şi etica profesională.

Din 1996, a deţinut pe rând, în SUA, Mexic şi Europa, funcţiile de director de comunicare şi relaţii cu mass-media, director de vânzări, director de marketing şi director al departamentului de carduri bancare pentru corporaţii la MBNA America Bank şi Bank of America. În 2009 s-a stabilit în România, la Bucureşti; a fost producător şi prezentator al emisiunii The Frank Show al postului TV The Money Channel. A fost director de marketing în cadrul trustului de presă Adevărul Holding. A ţinut cursuri de gândire critică, strategie şi redactarea materialelor de afaceri în cadrul Maastricht School of Management din România. A publicat articole în Capital, DoR, Dilema veche, Esquire şi Elle şi a fost consultant pentru grupul Ringier România. În 2015, a lansat cartea „M-am săturat să fiu prost. Incursiune în gândirea critică pentru oameni de afaceri şi nu numai”. În 2016, a plecat din Românina și a revenit în Statele Unite, stabilindu-se la San Francisco, unde se ocupă de dezvoltarea strategiei de conținut, editare și scriere pentru servicii financiare și clienți fintech.

În interviul care urmează am vorbit despre felul în care s-a transformat jurnalismul în era digitală, despre crizele economice care au afectat presa, despre supraviețuirea jurnalismului de calitate și diferența dintre crearea de conținut și presă.

Ce s-a mai întâmplat de la lansarea cărții „M-am săturat să fiu prost”?

La un an după ce cartea a fost publicată în România, m-am mutat în Statele Unite. Mai precis, am revenit în Silion Valley, San Francisco, pentru că am vrut să înțeleg mai bine ce se întâmplă aici, în centrul startup-urilor corporate și al antreprenorilor. De când am ajuns aici, am supervizat începutul unui site financiar și o companie de relații cu investitorii; am predat executivilor din corporații Critical Thinking, Business Writing și alte concept necesare domeniului, am făcut consultanță pentru câteva companii fintech și am generat conținut și parteneriate în domeniul serviciilor financiare în cadrul unei agenții de marketing.

În același timp, mi-am mai revizuit cartea, am mai adăugat noi capitole și am mai adus la zi unele informații. E aproape gata.

Combinația dintre cele două „strădanii” e cu adevărat fascinantă. Nu doar că în Silicon Valley cultura este mult mai superficială decât m-aș fi așteptat, dar este atotpătrunzătoare. Întâlnind mulți oameni din aceste startup-uri și înțelegând mai bine felul în care merg afacerile aici, mi-a fost mai ușor să înțeleg presupunerile și neînțelegerile prin care trec mulți dintre acești fondatori „disruptivi”. Seamănă foarte mult cu mentalitatea gen „goana după aur”, dar cu foarte puțină atenție acordată unor valori și adevăruri fundamentale de business. Dar e interesant.

Constat că cel mai interesant aspect este faptul că, în ciuda idealismului aproape nebunesc care animă aceste companii de a schimba lumea în bine, ele sunt totuși niște afaceri. Și rămân niște afaceri în cel mai clasic sens al cuvântului.

Cum ați defini jurnalismul românesc acum? Prin ce se remarcă?

Calitatea jurnaliștilor a crescut mult în ultima decadă. Din nefericire, vechiul model de afaceri al jurnalismului a devenit nefuncțional o dată cu noua generație de jurnaliști. Dată fiind influența uriașă a partidelor politice din România asupra multor publicații, această decădere e binevenită. Cred că multe dintre cotidienele din România nu prea mai au motive să funcționeze, așa că mă bucur să văd noi abordări ale presei.

Lucrurile acestea nu se întâmplă doar în România, le văd în multe țări. Abordarea digitală și proliferarea jurnalismului ideal, în curs de desfășurare, îmi dă mari speranțe.

 La fel ca în multe alte părți, jurnalismul în România a devenit mai serios în misiunea sa autoimpusă. În general, e de bine. Dar deseori se ia prea în serios, dedicându-se unui subiect sau unei cauze mai degrabă decât jurnalismului în sine. Sunt puțin sceptic în privința multor articole prea lungi, în special din zona cauzelor sociale. Sunt multe story-uri pe care ar trebui să le citesc. Dar asta nu înseamnă că și vreau pentru că, de multe ori, primele paragrafe nu reușesc să mă convingă să citesc mai departe.   Ele sunt su ar trebui dă fie importante, dar nu sunt prea interesante.

În ceea ce privește jurnalismul mainstream, acesta suferă de o lipsă de relevanță. Dacă e să combini cele mai bune articole dintr-o duzină de site-uri de știri de calitate și să le pui la un loc într-o singură publicație, ar ieși ceva grozav de citit zilnic.  Dacă ai putea adăuga și niște noutăți locale cât mai practice, ar rezulta o publicație pentru care merită să plătești.  Jurnalismul din România are în el ceva vibrant, idealist, luptător.

Există un uriaș potențial în jurnalismul românesc dacă cineva ar pune toate aceste calități la un loc și ar adopta modelul de business potrivit.  

Cum vedeți jurnalismul azi, comparând ceea ce există în România cu ceea ce vedeți în lume?

Nu există alt răspuns la această întrebare decât „depinde”. Cel mai mult depinde de țară. În ceea ce privește știrile, atâta timp cât există oameni, nu e nici un pericol să nu avem probleme sau scandaluri de raportat. Oamenii fac mereu tot felul de chestii ciudate și nu vor înceta să o facă. De asta jurnalismul poate fi deseori captivant. Reporterii buni vor fi mereu pe fază, iar cei mai buni vor ști să dea un sens faptelor pe care le relatează.

Care este viitorul jurnalismului?

Din cauza internetului, am asistat la pierderea monopolului tradițional al ziarelor asupra distribuției, o separare a conținutului său, și, mai recent, o fracturare a informațiilor.  În timp, e probabil să vedem în continuare cum lucrurile se vor mișca înspre direcția opusă, cu reorganizarea conținutului. Sunt vești bune. Ținând cont de acest lucru, vom vedea publicații on-line de interes general, mai puternice, și produse de nișă dominante online care încorporează un model de afaceri mai sofisticat. Facebook and Google nu vor deține mereu supremația, iar industria va continua să se schimbe, să se transforme în moduri la care nu ne așteptăm.

Cum se văd tendințele jurnalismului peste ocean?

Din perspectiva de business, jurnalismul a fost întotdeauna privit ca fiind un conținut într-o publicație. Dar cea mai stranie tendință e faptul că acum conținutul este confundat cu jurnalismul. Scrierea și, în general, producția de conținut nu este același lucru cu a face jurnalism, și prea puțini editori par să știe care e diferența între cele două abordări.

Mai mult decât atât, tendința cea mai deranjantă la care am asistat în jurnalism în toți acești ani este că jurnaliștii mai tineri, fie nu știu, fie nu le pasă, de una dintre cele mai importante reguli în domeniu, care pur și smplu nu poate fi încălcată: un alt reporter nu este niciodată o altă sursă. E una dinte cele mai deranjante tendințe la care asist în jurnalism. În 90% din cazuri, asta se întâmplă când informația e preluată de pe internet. Rezultatul – reticența deranjantă a reporterilor de a pune mâna pe telefon și de a intervieva personajul respectiv. Cantitata copleșitoare de informație de pe Internet este interpretată greșit ca fiind resursă majoră de doumentare pentru jurnaliști. Ceea ce permite ca oamenii care ar fi fost relevanți pentru documentare să răspundă ulterior în rețelele sociale.

Jurnalismul constructiv (Constructive Journalism – Co-Jo) – ar putea fi o alternativă la abordarea strict spectaculoasă „if it bleeds, it leads”?

Nu, mai ales dacă vorbim despre știri. Fiecare tip de abordare are publicul său. Nu e una sau alta. De exemplu, dacă cineva suferă un accident de mașină, nu e nevoie să explici contextul social în care se întâmplă. Dacă vrei să citești despre provocările sociale ale celor care ajung fără casă, atunci elementele de jurnalism constructiv pot fi relevante și nu e nevoie de vreun „caz sângeros” ca să ilustreze contextul.

„Orice criză, indiferent dacă este financiară sau legată de sănătate, așa se întâmplă acum cu coronavirus, oferă una dintre cele mai bune ocazii de a vedea adevărata calitate a unei publicații. Este ușor să te folosești de o criză pentru a speria oamenii să te cumpere sau să te citească. Dar este ieftin și de calitate îndoielnică. Întrebați-vă dacă poveștile pe care le scrie publicația respectivă chiar oferă o perspectivă adevărată asupra vieții noastre. Spun ceva nou sau sunt aceleași povești pe care le poți găsi oriunde altundeva? Comunică fapte într-o manieră simplă, fără adjective dramatice și exemple menite să stârnească emoții? Sunt diferite în fiecare zi, dar consecvente în abordarea lor?

Este prea ușor și jignitor pentru inteligența noastră să promovăm frica, șocul și durerea. Este atât de facil să publicăm fotografii cu oameni morți sau pe moarte. Și este prea ușor să scriem o poveste care promovează o viziune sau o opinie, mai degrabă decât prezentând o imagine completă, obiectivă. Dar este esențial. Semnul jurnalismului care își îndeplinește cea mai înaltă misiune este atunci când oferă cu grijă informațiile complete de care oamenii au nevoie și le merită.

A consemnat Daniela Palade Teodorescu

 

 

Related Posts

Leave A Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *