Cu ocazia aniversării Agenției Naționale de Presă AGERPRES, care a împlinit în primăvară 131 de ani de la înființare, am rugat-o pe Claudia Nicolae, director general Agerpres, să ne vorbească despre valorile care stau la baza jurnalismului de agenție și a jurnalismului în general, despre viziune și motivație, despre misiunea agențiilor de știri în această perioadă de criză, în care vigilența, reticența și responsabilitatea sunt cuvinte de ordine. Despre profesionalism și valoarea de a prezenta informaţii relevante, reale, obiective și refuzul de a transforma o ştire doar de dragul unui click.

Ce nu s-a schimbat în cei 131 de ani ai AGERPRES-ului?

Profesionalismul, obiectivitatea, calitatea. În 1889, când a fost semnat actul de înfiinţare a Agenţiei Telegrafice a României, AGERPRES de astăzi, este consemnat faptul că această instituţie reprezintă „un serviciu exact şi rapid al tuturor ştirilor de interes general sau special”. Aşa suntem şi astăzi: un serviciu public exact şi rapid. Şi mai e ceva ce nu s-a schimbat: implicarea celor care alcătuiesc echipa AGERPRES. O mână de oameni care îşi iubesc meseria. Iar asta este ceea ce regăseşte fiecare cititor în calitatea ştirilor. Şi afirm acest lucru din perspectiva redactorului AGERPRES din anii 2000, a redactorului-şef adjunct al departamentului Video, a directorului general adjunct responsabil cu partea editorială, dar şi din aceea de director general.

Care sunt valorile care stau la baza jurnalismului de agenție?

Corectitudine, imparţialitate, pluralism de opinie, respect pentru estetica limbii române, respect faţă de cititori. Corectitudine – pentru că un jurnalist de agenţie trebuie să difuzeze doar acele informaţii verificate, asumate, reale, din surse oficiale, credibile şi cu autoritate. Imparţialitate – pentru că o agenţie de presă are datoria de a prezenta un subiect din toate unghiurile, fără ca jurnalistul să îşi manifeste emoţia faţă de un anumit aspect sau să îşi exprime opinia personală. Cititorii sunt singurii care pot interpreta sau care pot trage propria concluzie. Jurnalistul de agenţie relatează faptele aşa cum sunt, fără să încline spre o direcţie sau alta. Pluralism de opinie – o agenţie trebuie să prezinte vocile tuturor, şi pe cele pro şi pe cele contra, şi viziunea celor aflaţi la Putere, dar şi pe a celor aflaţi în Opoziţie. Respect pentru estetica limbii – pentru că jurnalistul de agenţie de presă, mai ales când vorbim de agenţii naţionale de presă, trebuie să cultive un respect faţă de vorbirea literară, corectă, să fie un model pentru noile generaţii. De aceea, este important să scriem corect gramatical, să avem o grijă faţă de estetica scriituri. Respect faţă de cititori – jurnalistul de agenţie nu va considera niciodată că cititorii pot fi manipulaţi, că li se pot livra doar frânturi de informaţii sau că poţi să abordezi un subiect la zi, dar fără să îi faci follow-up, ca şi cum cititorii ar uita mâine ce au citit azi.

Cum se trăiește jurnalismul acum, în perioada crizei?

Nu ştiu să spun exact cum se trăieşte jurnalismul în general în această perioadă. Depinde foarte mult de mind set-ul fiecărui jurnalist în parte, de principiile lui, de valorile lui, de motivele pentru care a ales să facă această meserie. De alegerea fiecăruia pe ce să pună sau nu accentul în perioadă de criză: pe transmiterea tuturor informaţiilor, aşa cum vin ele, din orice direcţie, fie că e vorba de instituţii oficiale sau de informaţii venite de la persoane din mediul online, care se pot ascunde în spatele unei identităţi virtuale, sau pe o triere a informaţiilor, pe selectarea doar a acelor informaţii care au o sursă sigură, care nu intră în sfera speculaţiilor. Oricum, este o perioadă foarte dificilă pentru un jurnalist. E o luptă între a informa şi a le transmite cititorilor absolut tot sau de a pune un filtru raţional/emoţional. Şi apoi, dacă pui un filtru rational/emoţional, eşti sigur că faci selecţia corectă, că alegi corect informaţia? Sunt multe întrebări în această perioadă şi da, este o perioadă dificilă pentru mass-media. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată rolul esenţial al jurnalistului – transmiterea de informaţii relevante, corecte, importante pentru societate.

Cum arată viaţa de jurnalist de agenţie acum? Ce s-a schimbat în bine şi ce anume în mai puţin bine?

Jurnalistul de agenţie este acum mult mai vigilent, mult mai atent, mult mai reticent. Şi cred că aceasta este o perioadă în care informaţia nu mai trebuie verificată doar din trei surse. Deja sursele devin multiple, deja nu putem să ne asumăm să aruncăm informaţii pe flux care să nu fie şi confirmate de o autoritate şi verificate de câteva ori. Fake news-ul reprezintă un pericol pentru mass-media de care trebuie să ne ferim toţi. Nu pot spune că ceva s-a schimbat în bine şi altceva în rău. Există doar mult mai multă grijă şi mult mai multă responsabilitate.

Ce îl motivează pe un jurnalist să rămână pe baricade în această perioadă?

Ce îl motivează pe un medic să meargă în continuare în spitale? Vocaţia îl motivează, motivul care a stat în spatele deciziei de a alege această meserie şi nu alta. Nu eşti jurnalist doar pe timp de pace şi linişte, nu trebuie să relatezi doar despre bine şi frumos. Tu arăţi societăţii faptele, evenimentele, problemele, toate, aşa cum sunt şi aşa cum vin. Nu este o meserie care începe la o anumită oră şi se încheie la o alta. Medicii depun un jurământ, noi nu avem un jurământ, dar odată ce te-ai apucat de meseria asta, ea îţi curge prin vene şi nu poţi să treci pe lângă un eveniment, fie că e un accident, un dezastru al naturii sau orice altceva, ca un simplu cetăţean. Tu deja, în mintea ta, ai redactat ştirea.

Ce are jurnalista Claudia Nicolae și nu are alt jurnalist?

În urmă cu câteva luni, o campanie de suflet, #respectjurnaliştii, pe care aţi iniţiat-o, mi-a atras atenţia şi mi-a reamintit esenţa profesiei pe care, în pofida reticenţei familiei, am ales-o în urmă cu mai bine de 16 ani. Putem să o numim într-un mod tehnic profesie, însă, un jurnalist ştie că este mai mult de atât. Dedicarea cu care un om de presă transmite cititorilor informaţiile culese este incomensurabilă. Însă, trăirile, emoţiile, secundele pe care le numeri cu nodul în gât până la confirmarea unor ştiri exclusive, oboseala plăcută, care la final se transformă în mulţumire personală, respectul faţă de scriitură, sunt propriile amprente pe care mi le-a lăsat şi continuă să mi le lase, într-un mod unic, această profesie.

Care e diferența dintre un jurnalist de succes și unul de valoare?

Am crezut întotdeauna că succesul derivă din valoare. Nu cred că poţi fi un jurnalist de succes, dacă „scriitura” din spatele succesului nu are valoare.

Ce înseamnă valoare pentru tine? La ce valori te raportezi ca jurnalist?

Valoare înseamnă puterea de a prezenta informaţii relevante, reale, obiective. Refuzul de a transforma o ştire doar de dragul unui click. Este important ca cititorul să aprecieze informaţia pe care o transmiţi. Valoare nu înseamnă, însă, numărul de clik-uri. Valoarea se poate măsura prin cititorii care ramân fideli, care revin acolo unde ştiu că informaţia este una corectă, sigură. Acolo unde pot face o diferenţă foarte clară a valorii de non-valoare, între fake news şi dezinformare. Rolul jurnalistului este esenţial în păstrarea acurateţei informaţiei, atât la nivel scriptic, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul. Opinia publică va avea nevoie mereu de valoare, de cineva calificat să verifice informaţiile şi să le pună în context. Iar acela este doar jurnalistul.

De ce avem nevoie de valoare în comunicare?

Valoarea în comunicare este importantă pentru a nu distorsiona realitatea. Informația înseamnă putere şi da, informaţia poate deveni „o armă”.

Cum contracarăm în această perioadă avalanșa de fake news, click bites și

senzaționalul ieftin?

Nu cred că putem contracara, în sensul din dicţionar al verbului. Putem, însă, să păstrăm fiecare dintre noi calea dreaptă şi corectă. Nu te poţi lupta şi nici nu poţi elimina dorinţa acerbă a unora de vizualizări, like-uri şi atenţie. Tot ce poţi face este să nu te laşi tu modificat de tendinţa unora de a dezinforma, de a căuta senzaţionalul. Şi mai trebuie ca fiecare instituţie media să înţeleagă că nu trebuie să intre în concurenţă cu acele platforme online, care azi sunt şi mâine dispar, alergând după urmăritori şi distribuiri. Că esenţa jurnalismului este alta, că jurnalismul nu este o meserie sezonieră. Dacă nu eşti credibil îţi pierzi cititorii în timp. Nu poţi livra senzaţionalul în fiecare zi şi nici nu poţi păcăli cititorii la nesfârşit. În această perioadă, când România este sub stare de urgenţă, presa trebuie să fie cu atât mai mult responsabilă. AGERPRES a creat un flux special unde pot fi găsite toate ştirile ce au ca subiect pandemia COVID-19, iar noi am ales să difuzăm doar acele ştiri care sunt confirmate oficial, acele ştiri care sunt verificate şi reale. Să nu uităm că scopul este acela de a informa corect, onest.

Cum rescriem, regândim, reinventăm presa, cu atât mai mult în aceste momente, astfel încât presa de calitate să rămână profitabilă sau măcar pe linia de plutire și să își păstreze oamenii?

Nu cred că presa trebuie să fie rescrisă, regândită şi cu atât mai puţin reinventată. Cred doar că trebuie să ne întoarcem la rădăcini, la scopul primar al acestei meserii. Să ne amintim de fiecare dată definiţia jurnalismului. Să ne amintim de ce a apărut meseria asta şi care e rostul, dar mai ales impactul fiecărui material pe care îl scriem şi care apoi se rostogoleşte în mediul online. Imaginaţi-vă un dialog între doi prieteni, iar unul spune că a aflat ceva nou. Cel de-al doilea îl întreabă: „De unde ştii?”. „De pe net”, răspunde primul. Înaintea dezvoltării internetului, de cele mai multe ori, răspunsul la întrebarea „De unde ştii?” era „Am citit în ziar”. Acum ziarul a fost înlocuit cu internetul, însă, eu sunt convinsă că oamenii nu pun semnul egal între „am citit pe net” şi „am citit în ziar”. Asta pentru că „am citit în ziar” presupune că cineva îşi asumă o responsabilitate, că jurnalistul şi publicaţia pentru care scrie au verificat şi garantează cu propria lor imagine. Cine garantează „pe net”? O identitate virtuală? Un nume care poate fi sau nu real? Un profil de Facebook? Jurnalistul, presa, asta ar trebui să aducă: credibilitate şi încredere. Şi da, nu concurăm cu cei care scriu în spatele unui id de Facebook, dar nici nu trebuie. Şi dacă nu uităm că noi trebuie să rămânem cei care aduc încredere şi veridicitate, atunci oamenii vor veni la noi. În situaţii de criză, de încredere şi adevăr au nevoie oamenii, nu de senzaţional, lipsă de transparenţă şi cuvinte goale.

Cum putem oferi conținut credibil în rețelele sociale?

Mediul online este unul vast, generos, ofertant. Dacă ştim să îl folosim corect, atunci devine un instrument important, dacă nu, devine ca o „armă” în mâinile nepotrivite. Mediul online nu e decât o oglindă a societăţii. Găseşti şi bine şi rău, şi adevăr, dar şi minciună. Depinde de fiecare dintre noi ce alegem, cum alegem şi de ce alegem. Dacă îl foloseşti în scopuri pozitive sau nu, ţine de fiecare în parte. AGERPRES oferă conţinut credibil pe reţelele sociale, dar ca noi mai sunt multe alte instituţii media. Puterea însă nu este în mâinile unei instituţii, ci în ale celui care intră şi culege informaţia. El alege de unde se informează. Şi mai e ceva, mediul online nu e un mediu ostil care ne invadează, ai buton de block, dacă nu îţi convine ceva, poţi să urmăreşti sau nu o persoană sau o pagină. Fă-ţi propriul tău spaţiu online credibil! Tehnologia ne dă voie să alegem. Mediul în care stă fiecare dintre noi e mediul pe care îl construim noi înşine prin alegerile pe care le facem. Nu toată lumea poate fi credibilă, dar asta nu mă împiedică pe mine să fac alegerea corectă.

Există solidaritate în jurnalism? Cum se manifestă, mai ales acum?

Sunt sigură că există pentru că sunt un jurnalist care am simţit de multe ori solidaritatea breslei.

Solidaritatea în jurnalism nu poate fi explicată, ea se vede pe teren. Când stai în frig, în ploaie, aşteptând o reacţie, o decizie. Şi atunci, nu există concurenţă: există oameni care stau împreună în aceleaşi condiţii, aşteptând aceeaşi reacţie. Şi încep să bea din aceeaşi sticlă cu apă, să împartă un covrig, un măr, să pună cap la cap informaţii. Oamenii aceia de pe teren împart: informaţii, covrigi, o umbrelă, tot ce au. Acolo e adevărata solidaritate, pe teren. Sigur, că poate în spaţiul public vorbim despre concurenţă între instituţii, este adevărat. Dar să nu uităm că presa e făcută de oamenii de pe teren, iar pe teren e o altă lume faţă de cea care se vede în exterior. Se poate întâmpla ca un coleg din presă să fie jignit. Şi atunci, poate că ar fi normal ca toată presa să îl apere, public, fără echivoc. Şi revin la ce am spus la început: jurnalismul îl fac oamenii de pe teren, iar pe teren împărţim totul, şi binele şi răul.

5 nume de jurnaliști români care vă inspiră.

În primul rând, mi-au rămas în suflet oamenii care m-au format ca jurnalist, care mi-au inspirat dorinţa de a alege acest drum. Dincolo de băncile şcolii, scriitura de presă are secrete pe care, uneori, trebuie să le „furi”. Am avut noroc de îndrumători severi, dar care ştiau foarte bine dedesubturile acestei profesii, greutăţile şi satisfacţiile pe care jurnalismul ţi le poate oferi. Sunt oameni care au sădit în mine microbul” gazetăriei, al jurnalismului bazat pe documentare asiduuă, pe conţinut şi pe respectarea meseriei. Nu pot face o selecţie a jurnaliştilor care m-au inspirat, însă, vă asigur că în fiecare instituţie media în care am lucrat există cel puţin o persoană care a contribuit la evoluţia mea profesională.

5 nume de jurnaliști străini care vă sunt model.

Sunt câteva nume care mi-au arătat, de-a lungul timpului, că jurnalismul depăseşte orice graniţă atunci când pasiunea şi dedicarea primează. Printre aceştia aş enumera Christiane Amanpour de la CNN, Kaitlan Collins, corespondentul CNN-ului la Casa Albă, jurnalistul britanic Charlie Ottley, care a reuşit să arate lumii frumuseţile României, jurnalistul britanic Michael Parkinson, o figură emblematică în ceea ce priveşte talk-show-urile de televiziune, jurnalista americană Megan Twohey, care a arătat întregii lumi un talent jurnalistic fără graniţe în reportajele de investigaţie realizate şi premiate de-a lungul timpului.

Care e întrebarea care nu v-a fost adresată niciodată, dar la care ați vrea să răspundeți?

Cine este omul din spatele jurnalistului? După 16 ani de activitate în acest domeniu, răspunsul este simplu: jurnalistul, căutătorul de informaţii, 24 de ore din 24 de ore!

A consemnat Daniela Palade Teodorescu